Scurt istoric
Este curios faptul ca semineele au inceput sa fie eficiente in momentul cand ele deveneau inutile. Generalizarea incalzirii centrale in regiunile din Europa de Vest coincide cu momentul in care semineele pe care le mai intalnim astazi in casele vechi au devenit adevarate « aparate de incalzit », pe baza de lemn sau carbune. In timp, semineele au cunoscut progrese lente, adaptate la stilurile si epocile in care au fost concepute.
Din evul mediu (cand semineele aveau proportii uriase, inghitind paduri si emanand putine calorii) pana la inceputul secolului 20 designul semineelor a evoluat, acestea devenind din ce in ce mai mici si mai eficiente. Adevarata schimbare se produce in secolul 18, cand se cauta mai degraba confortul si intimitatea : incaperile devin mai mici si, de aici, si semineele, care devin in sfarsit eficiente.
Scopul semineelor este astazi diferit, ele conferind o ambianta agreabila : iti place sa te asezi in fata focului, sa privesti flacarile dansand, sa te bucuri de caldura pe care o degaja, sa simti mirosul lemnului arzand. Seminee stil Louis XIII, Louis XIV, Louis XV sau Lois XVI, de epoca sau replici, acestea fac parte din mostenirea noastra culturala. Semineul devine un simbol al convivialitatii, al caminului care este celula familiei. Trecand peste toate modele, semineele se impletesc cu toate stilurile si epocile.

Modele
O ambianta contemporana date de pereti zugraviti in tonuri ciocolatii, decorati cu o lustra turcoise : in centrul vastului salon troneaza un semineu Louis XIII din piatra Beaumotte, un model raspandit in regiunile Burgundiei. Sobru, cu linii generoase, acest semineu confera o ambianta arhitecturala (1).
Creeaza ambianta eleganta conferita de pereti patinati si de caramizi vechi, cu un semineu din stajar sculptat (2) care aduce o nota de convivialitate. O copie dupa stilul Louis XVI – un semineu cu picioare canelate, decorat cu o friza cu frunze sculptate.
Intr-un mediu citadin, un semineu din secolul 18 va aduce un aspect de convivialitate si comfort (3).